INCLINÁRE s.f. v. înclinare.
Sursa: Dicționar de neologisme
ÎNCLINÁRE, înclinări, s. f. Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ (Geom.) Înclinație. ♦ Fig. Vocație, dispoziție; înclinație. – V. înclina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ÎNCLINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ (Fig.) Atracție, înclinație. ♦ (Geom.) Înclinație. [Var. inclinare s.f. / < înclina].
Sursa: Dicționar de neologisme
înclináre s. f., g.-d. art. înclinắrii; pl. înclinắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÎNCLINÁRE, înclinări, s. f. Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ (Geom.) Înclinație. ♦ Fig. Vocație, dispoziție; înclinație. – V. înclina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
înclinare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul înclina
inclinare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul inclina