INCIZÍV, -Ă adj. v. incisiv.
Sursa: Dicționar de neologisme
*incizív, -ă adj. (fr. incisif, d. lat. incísus, part. d. in-cido, -cídere, a tăĭa în. V. inciziune, ucid). Care servește la tăĭat: dințĭ incizivĭ [!] (care-s în față, patru jos și patru sus). Fig. Mușcător, pătrunzător, vehement: stil, discurs inciziv. Adv. A scrie inciziv.
Sursa: Dicționaru limbii românești
inciziv a. care taie: dinți incizivi, cei dinainte destinați a tăia alimentele; 2. fig. mușcător, satiric: stil inciziv.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a