INCIZÁ, incizez, vb. I. Tranz. A face o incizie; a ornamenta cu ajutorul inciziilor. – Din fr. inciser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INCIZÁ vb. tr. a face o incizie, a tăia. (< fr. inciser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INCIZÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A face o incizie, a tăia. [< fr. inciser].
Sursa: Dicționar de neologisme
incizá (a ~) vb., ind. prez. 3 incizeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INCIZÁ, incizez, vb. I. Tranz. A face o incizie; a ornamenta cu ajutorul inciziilor. – Din fr. inciser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) INCÍZĂ s. f. 1. propoziție incidentă. 2. (arte) motive ornamentale obținute prin zgârierea în adâncime a materialului. 3. (muz.) subdiviziune a unei teme ritmico-melodice care poate constitui elementul de bază pentru o dezvoltare ulterioară. (< fr. incise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INCÍZĂ s.f. 1. (Gram.) Propoziție incidentă. 2. (Arte) Motive ornamentale obținute prin zgârierea în adâncime a materialului. [< fr. incise, cf. lat. incisus – tăiat].
Sursa: Dicționar de neologisme
*incíză f., pl. e (fr. incise, it. inciso, d. lat. in-cisum, part. d. in-cido, -cídere, a tăĭa în. V. inciziune). Mică propozițiune care formează un înțeles a parte și e aruncată în mijlocu alteĭa maĭ importante: baniĭ, zice înțeleptu, nu te fac fericit. Muz. Grupă de note care formează un fragment de ritm.
Sursa: Dicționaru limbii românești
incíză (motiv ornamental, nucleu muzical) s. f., g.-d. art. incízei; pl. incízeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită inciză f. propozițiune cu sens complet ce figurează în mijlocul unei alte propozițiuni mai importante.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a