INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ◊ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a crește în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].
Sursa: Dicționar de neologisme
!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită incarnà v. a (se) întrupa.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INCARNÁ, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarná vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
Sursa: Dicționar de neologisme
încarná v. incarnáSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) încărná (a ~) (a se îngrășa) (reg.) vb., ind. prez. 3 încărneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită