INANIMÁT, -Ă, inanimați, -te, adj. (Adesea substantivat) Neînsuflețit, neanimat; care este fără viață prin structura sau esența lui. – Din fr. inanimé.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INANIMÁT, -Ă adj. (și s.) neînsuflețit. (< fr. inanimé, lat. inanimatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INANIMÁT, -Ă adj. (adesea s.) Neînsuflețit. [Cf. fr. inanimé, lat. inanimatus].
Sursa: Dicționar de neologisme
!inanimát (i-na-/in-a-) adj. m., pl. inanimáți; f. inanimátă, pl. inanimáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INANIMÁT, -Ă, inanimați, -te, adj. (Adesea substantivat) Neînsuflețit, neanimat; care este fără viață prin structura sau esența lui. – Din fr. inanimé.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)