INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală făcută din neatenție. ♦ Nepotrivire, neconcordanță. – Din fr. inadvertance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INADVERTÉNȚĂ s. f. greșeală din neatenție. (< fr. inadvertance, lat. inadvertentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INADVERTÉNȚĂ s.f. Greșeală din neatenție; nepotrivire; neatenție. [Cf. fr. inadvertance, it. inavvertenza, cf. lat. inadvertentia].
Sursa: Dicționar de neologisme
*inadverténță f., pl. e (mlat. inadvertentia, d. lat. advertere, a observa, a da atențiune). Lipsă de atențiune. Acțiune făcută fără atențiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!inadverténță (i-nad-/in-ad-) s. f., g.-d. art. inadverténței; pl. inadverténțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală comisă din neatenție. ♦ Nepotrivire. – Din fr. inadvertance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
inadvertenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul inadvertent
inadvertentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul inadvertent