IMPUDÉNȚĂ s. f. impudoare; aplomb, cinism. (< fr. impudence, lat. impudentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*impudénță f., pl. e (lat. impudentia). Nerușinare, insolență.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
impudentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul impudent
impudenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul impudent