Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele imprudență:

IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


IMPRUDÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de prudență. 2. faptă, vorbă etc. nesocotită. (< fr. imprudence, lat. imprudentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

IMPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă de prudență; neprevedere, nesocotință. 2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [Cf. it. imprudenza, lat. imprudentia].
Sursa: Dicționar de neologisme

*imprudénță f., pl. e (lat. imprudentia). Lipsă de prudență, neprevedere, nechibzuință. Acțiune imprudentă: a face imprudențe.
Sursa: Dicționaru limbii românești

imprudénță s. f., g.-d. art. imprudénței; (fapte) pl. imprudénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

imprudență f. 1. lipsă de prudență; 2. faptă imprudentă, nesocotință.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

imprudenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul imprudent

imprudentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul imprudent