IMPOZITÁ, impozitez, vb. I. Tranz. A impune (3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din impozit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IMPOZITÁ vb. tr. a impune (I, 2). ◊ a prevedea perceperea unui impozit. (< impozit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*impozitá (a ~) vb., ind. prez. 3 impoziteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IMPOZITÁ, impozitez, vb. I. Tranz. A impune (3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din impozit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)