IMPORTÁ1 vb. I. tr. A face import, a aduce în țară mărfuri prin import. ♦ (Fig.) A introduce obiceiuri, mode etc. străine. [P.i. impórt. / < fr. importer, cf. lat. importare].
Sursa: Dicționar de neologisme
IMPORTÁ2 vb. I. tr., intr. A prezenta importanță, interes pentru cineva. [P.i. 3 -tă. / < fr. importer, it., lat. importare].
Sursa: Dicționar de neologisme
IMPORTÁ1, impórt, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IMPORTÁ2, pers. 3 impórtă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IMPORTÁ2 vb. tr., intr. a prezenta importanță, interes (pentru cineva). (< fr. importer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IMPORTÁ1 vb. tr. 1. a face import, a aduce în țară mărfuri prin import. 2. (fig.) a introduce obiceiuri, mode etc. străine. (< fr. importer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
importá (a ~) vb., ind. prez. 3 impórtăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
importà v. 1. a face import; 2. fig. a introduce un obiceiu străin; 3. a fi important: cunoașterea legilor importă tuturor cetățenilor; ce ne importă? ce ne pașă ?
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IMPORTÁ1, import, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb; p. ext. a cumpăra servicii din alte țări. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) IMPORTÁ2, pers. 3 importă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)