Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele iminei:

IMINÉI s. m. pl. Pantofi cu vârful ascuțit, purtați în trecut de țărani; pantofi de modă turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați odinioară de boieri. – Din tc. yemeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


iminéi s. m. pl. – Bocanci, ciuboțele. Tc. yemeni (Șeineanu, II, 226; Meyer 161), cf. ngr. γιαμενί „pînză de Persia”, alb. jamuli, bg. emenija, sb. jemenije. Sensul primar este „din Yemen”, cf. imeni, s. m. (înv., pînză de sac). -Der. imingiu, s. m. (înv., pantofar), din tc. yemenici.
Sursa: Dicționarul etimologic român

iminéĭ și iminíĭ m. pl. (turc. ĭemení, [d. ar.], pînză pictată de Yemen [o provincie a Arabiiĭ], un fel de pantofĭ ordinarĭ roșĭ și negri [!]; ngr. gĭamei, pînză de Persia; bg. emeniĭa, sîrb. jemenije, imineĭ). Vechĭ. Pantofĭ boĭereștĭ (fără toc) de marochin galben. Azĭ. Est. Pantofĭ țărăneștĭ cu botu ascuțit și fără călcîĭ. V. filerĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

iminei m. pl. od. 1. pantofi boierești de marochin galben: iminei de saftian FIL.; 2. azi, pantofi groși țărănești cu vârful ascuțit: cu năframa albă și iminei roșii AL. [Turc. YEMENI, lit. pânză de Yemen].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

iminei - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul imineu

iminei - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul imineu