IMÉN s.n. v. himen.
Sursa: Dicționar de neologisme
*ímen n., pl. e (vgr. ῾Ymén, zeu căsătoriiĭ; lat. Hýmen, Hýmenis). Poet. Căsătorie. – Și himen. Fals -én (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
IMÉN s.n. v. himen.
Sursa: Dicționar de neologisme
*ímen n., pl. e (vgr. ῾Ymén, zeu căsătoriiĭ; lat. Hýmen, Hýmenis). Poet. Căsătorie. – Și himen. Fals -én (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești