IMBÓLD, imbolduri, s. n. Ceea ce stimulează la o acțiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. – Din îmboldi (derivat regresiv; modificat după impuls).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
*imbóld, V. îmbold.
Sursa: Dicționaru limbii românești
imbóld s. n., pl. imbólduriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IMBÓLD, imbolduri, s. n. Ceea ce stimulează la o acțiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. – Din îmboldi (derivat regresiv; modificat după impuls).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) îmbóld n., pl. urĭ. Îmboldire, bold, îndemn, stimul, impuls. – Fals imbold (după impuls).
Sursa: Dicționaru limbii românești
