ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ILEGÍTIM, -Ă adj. nelegitim. (< fr. illégitime)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ILEGÍTIM, -Ă adj. Nelegitim. [Cf. fr. illégitime, it. illegitimo].
Sursa: Dicționar de neologisme
*ilegítim, -ă adj. (lat. illegitimus). Care nu e legitim (nu împlinește condițiunile legiĭ): bărbat ilegitim. Injust: pretențiunĭ ilegitime. Adv. În mod ilegitim.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítimeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ILEGÍTIM, -Ă adj. nelegitim. (< fr. illégitime)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ILEGÍTIM, -Ă adj. Nelegitim. [Cf. fr. illégitime, it. illegitimo].
Sursa: Dicționar de neologisme
*ilegítim, -ă adj. (lat. illegitimus). Care nu e legitim (nu împlinește condițiunile legiĭ): bărbat ilegitim. Injust: pretențiunĭ ilegitime. Adv. În mod ilegitim.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítimeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)