IGNORÁRE, ignorări, s. f. Faptul de a ignora. – V. ignora.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IGNORÁRE s.f. Faptul de a ignora. [< ignora].
Sursa: Dicționar de neologisme
!ignoráre (ig-no-/i-gno-) s. f., g.-d. art. ignorắrii; pl. ignorắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IGNORÁRE, ignorări, s. f. Faptul de a ignora. – V. ignora.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
ignorare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul ignora