Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele iesle:

IÉSLE, iesle, s. f. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). – Din sl. jasli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


iésle (iésle), s. f. – Jgheab în care se dă de mîncare vitelor. – Mr. iaslă. Sl. (bg., rus.) jaslĭ (Cihac, II, 146; Conev 67), cf. sb., cr., slov., pol. jasla, mag. jászol.
Sursa: Dicționarul etimologic român

iésle s. f. sg. tejghea a unui bar.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ĭésle f. pl. (vsl. ĭasli, d. ĕsti, a mînca; bg. ĭasli și ĭesli, rus. ĭásli; ung. jászol și jászló). Locu (jgheabu) în care li se pune vitelor fînu în staul. – Vechĭ scris și esle.
Sursa: Dicționaru limbii românești

iésle s. f., g.-d. art. iéslei; pl. iésle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

iesle f. pl. jghiab în care se dă de mâncare vitelor și cailor. [Slav. IASLI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IÉSLE, iesle, s. f. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). – Din sl. jasli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)