IERTĂTÓR, -OÁRE, iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. – Ierta + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ĭertătór, -oáre adj. Care ĭartă, blînd, indulgent.
Sursa: Dicționaru limbii românești
iertătór adj. m., pl. iertătóri; f. sg. și pl. iertătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită iertător a. și m. care iartă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IERTĂTÓR, -OÁRE, iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. – Ierta + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)