IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ĭerbărít n., pl. urĭ. Bir. p. pășunatu vitelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ierbărít s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ierbărit n. od. dare pentru pășunatul vitelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)