IEDERA, com. în jud. Dâmbovița, pe Cricovu Dulce; 3.943 loc. (1998). Reșed. com. este satul Iedera de Jos. Pomicultură. Bisericile Adormirea Maicii Domnului (1864) și Sf. Voievozi (1890), în satele Colibași și Iedera de Jos.Sursa: Dicționar enciclopedic IÉDERĂ, iedere, s. f. Specie de arbust târâtor sau agățător, cu frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca plantă decorativă (Hedera helix). ◊ Iederă albă = arbust cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
iéderă s. f. – 1. Plantă agățătoare cu frunze verzi strălucitoare (Hedera helix). – 2. Varietate de rododendron (Rhododendron Kotschyi). – 3. Varietate de saschiu Vinca minor. – Mr. eadiră, megl. iadră. Lat. hĕdera (Pușcariu 763; Candrea-Dens., 806; REW 4092; DAR), cf. it. edera, fr. lierre, prov. edra, sp. hiedra, port. hera.Sursa: Dicționarul etimologic român iéderă s. f., pl. iederi
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
ĭéderă f., pl. e (lat. hĕdĕra, it. édera, pv. edra, vfr. ierre, nfr. lierre [din l´ierre], sp. hiedra, pg. hera). O plantă agățătoare ale căreĭ fructe negre seamănă a bace (hédera helix). – Scris și ederă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
iéderă, (iadără), s.f. – (bot.) Plantă agățătoare cu frunze verzi, strălucitoare (Hedera helix): „Viță verde iadăra” (refren în colindele maramureșene). Se folosește în medicina populară pentru nădușală, dureri de picioare, contra zburăturii (isterie, halucinație), la fracturi. Fetele se spală cu ea, ca să le crească părul. Lăstarii conțin o substanță colorantă (galbenă, cafenie), folosită la vopsit (Borza 1968: 82). Simbolizează permanența, veșnicia și nemurirea sufletului, deoarece este verde tot anul (Evseev 2001). – Lat. hedera.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
iéderă s. f., g.-d. art. iéderei; pl. iédereSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
iederă t. plantă totdeauna verde, cu foi late și lucitoare, care se cațără pe stânci și pe ziduri umede (Hedera helix). [Lat. HEDERA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IÉDERĂ, iedere, s. f. Specie de arbust târâtor sau agățător, cu frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca plantă decorativă (Hedera helix). ◊ Iederă albă = arbust cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) IÉDERĂ, iedere, s. f. Specie de arbust târâtor sau agățător, cu frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca plantă decorativă (Hedera helix). ◊ Iederă albă = arbust cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a iéderă s. f. – 1. Plantă agățătoare cu frunze verzi strălucitoare (Hedera helix). – 2. Varietate de rododendron (Rhododendron Kotschyi). – 3. Varietate de saschiu Vinca minor. – Mr. eadiră, megl. iadră. Lat. hĕdera (Pușcariu 763; Candrea-Dens., 806; REW 4092; DAR), cf. it. edera, fr. lierre, prov. edra, sp. hiedra, port. hera.Sursa: Dicționarul etimologic român iéderă s. f., pl. iederi
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
ĭéderă f., pl. e (lat. hĕdĕra, it. édera, pv. edra, vfr. ierre, nfr. lierre [din l´ierre], sp. hiedra, pg. hera). O plantă agățătoare ale căreĭ fructe negre seamănă a bace (hédera helix). – Scris și ederă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
iéderă, (iadără), s.f. – (bot.) Plantă agățătoare cu frunze verzi, strălucitoare (Hedera helix): „Viță verde iadăra” (refren în colindele maramureșene). Se folosește în medicina populară pentru nădușală, dureri de picioare, contra zburăturii (isterie, halucinație), la fracturi. Fetele se spală cu ea, ca să le crească părul. Lăstarii conțin o substanță colorantă (galbenă, cafenie), folosită la vopsit (Borza 1968: 82). Simbolizează permanența, veșnicia și nemurirea sufletului, deoarece este verde tot anul (Evseev 2001). – Lat. hedera.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
iéderă s. f., g.-d. art. iéderei; pl. iédereSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită iederă t. plantă totdeauna verde, cu foi late și lucitoare, care se cațără pe stânci și pe ziduri umede (Hedera helix). [Lat. HEDERA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IÉDERĂ, iedere, s. f. Specie de arbust târâtor sau agățător, cu frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca plantă decorativă (Hedera helix). ◊ Iederă albă = arbust cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)