Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele iedec:

iedéc, iedécuri, s.n. (reg., înv.) 1. cal de paradă condus cu mâna; falaitar. 2. toate cele trebuincioase unei gospodării. 3. obiect de valoare din vechime. 4. odgon lung cu care se trăgea vasul în susul apei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


iedéc (iedécuri), s. n.1. Cal de dar. – 2. Bunuri casnice, obiecte, mobile. – 3. Odgon. Tc. yedek (DAR). – Der. iedecciu, s. m. (înv., rîndaș la cai), din tc. yedekci; iedecliu, s. m. (înv., servitor la curte), din tc. gedekil (Löbel 249; DAR), poate prin confuzie cu tc. yedekli „cu rezerve”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ĭedéc n., pl. urĭ (turc. ĭedek, cal de mînă, remorcare; sîrb. ĭedek, funie de remorcat). Vechĭ. Cal de paradă. Azĭ. Funie de remorcat. A trage la ĭedec, a remorca (vorbind de un remorcher saŭ de un om care merge pe mal și trage o luntre care plutește). Fig. Iron. Bagaj, suită: acest om e un ĭedec al cutăruĭa. – Și idic (Dun. de jos).
Sursa: Dicționaru limbii românești

iedec n. 1. cal de paradă: povodnici, iedecuri cu arșale OD.; 2. (termen de marină) remorcarea unei luntre; a trage la iedec, a remorca: un pescar turc trăgea la iedec caicul său încărcat Od.; 3. Mold. odor păstrat din vechime. [Turc. YEDEK, povodnic, remorcă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a