IDIOMÓRF, -Ă, idiomorfi, -e, adj. (Despre minerale) Care prezintă forme cristalografice specifice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomorphe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IDIOMÓRF, -Ă adj. 1. (despre minerale) cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă. 2. (biol.; despre caractere) condiționat de gene cu frecvență mică. (< fr. idiomorphe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IDIOMÓRF, -Ă adj. (Despre minerale) Cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă. [< fr. idiomorphe, cf. gr. idios – propriu, morphe – formă].
Sursa: Dicționar de neologisme
idiomórf (-di-o-) adj. m., pl. idiomórfi; f. idiomórfă, pl. idiomórfeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IDIOMÓRF, -Ă, idiomorfi, -e, adj. (Despre minerale) Care prezintă forme cristalografice specifice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomorphe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)