IDIOMÁTIC, -Ă, idiomatici, -ce, adj. Care aparține unui idiom, privitor la un idiom. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomatique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IDIOMÁTIC, -Ă I. adj. caracteristic unui idiom, referitor la un idiom. II. s. f. ansamblul caracteristicilor limbii unui popor. (< fr. idiomatique, /II/ germ. Idiomatik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IDIOMÁTIC, -Ă adj. (Lingv.) Caracteristic unui idiom, privitor la un idiom. [< idiomatique].
Sursa: Dicționar de neologisme
*idiomátic, -ă adj. (vgr. idiomatikós). Relativ la idiomă: expresiune idiomatică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
idiomátic (-di-o-) adj. m., pl. idiomátici; f. idiomátică, pl. idiomáticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită idiomatic a. relativ la o idiomă: expresiune idiomatică, idiotism.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IDIOMÁTIC, -Ă, idiomatici, -ce, adj. Care aparține unui idiom, privitor la un idiom. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomatique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)