ícre s. f. pl. – 1. Denumire generică pentru ovulele de pește, caviar. – 2. Corp sau masă care prezintă consistența icrelor; se spune mai ales despre partea moale a pulpei piciorului. – 3. (Arg.) Bombă, bombardament. Sl. ikra (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 255; Meyer 158; Conev 87), cf. bg., sb., cr., pol., rus., mag., alb. ikra. – Der. icros, adj. (cu multe icre); icr(e)ană, s. f. (femelă de sturion).Sursa: Dicționarul etimologic român
icre s. f. pl. testiculeSursa: Dicționar de argou al limbii române ícre f. pl. (vsl. sîrb. ikra; rus. ikrá). Oŭă de pește. Icre negre, icre de morun orĭ de nisetru.
Sursa: Dicționaru limbii românești
icre f. pl. oușoarele peștilor mai ales cele negre de morun: icre de Taigan; icre verzi, lucru imaginar: a trimite după icre verzi. [Slav. IKRA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
icre - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul icră
icre - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul icră
icre - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul icră
