Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele icos:

ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei [Acc. și: icós, pl. icoase] – Din ngr. íkos
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ícos (icoáse), s. n. – Cîntare bisericească, în ritm de imn. Ngr. οἶϰος, în parte prin intermediul sl. ikosŭ. Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ícos n., pl. e, ca ifos, ifose (vsl. ikosŭ, d. mgr. ikos, vgr. oîkos). Un fel de cîntec bisericesc care se cîntă după condac. Carte care cuprinde asemenea cîntece. – Și icós, pl. icoase (Sămăn. IV, 415).
Sursa: Dicționaru limbii românești

ícos/icós s. n., pl. ícose/icoáse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei. [Acc. și: icós.Pl. și: icoase] – Din ngr. íkos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei [Acc. și: icós, pl. icoase] – Din ngr. íkos
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ícos (icoáse), s. n. – Cîntare bisericească, în ritm de imn. Ngr. οἶϰος, în parte prin intermediul sl. ikosŭ. Sec. XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ícos n., pl. e, ca ifos, ifose (vsl. ikosŭ, d. mgr. ikos, vgr. oîkos). Un fel de cîntec bisericesc care se cîntă după condac. Carte care cuprinde asemenea cîntece. – Și icós, pl. icoase (Sămăn. IV, 415).
Sursa: Dicționaru limbii românești

ícos/icós s. n., pl. ícose/icoáse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei. [Acc. și: icós.Pl. și: icoase] – Din ngr. íkos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)