Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele iconologie:

ICONOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studierea atributelor proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., a căror cunoaștere permite artiștilor să reprezinte personajele respective. 2. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoție) lăsate de vertebrate pe unele sedimente. – Din fr. iconologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ICONOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază atributele ce caracterizează personajele unei mitologii, necesare artiștilor pentru a le reprezenta. 2. repertoriu de simboluri. ◊ disciplină care studiază și interpretează reprezentările din artele plastice. (< fr. iconologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ICONOLOGÍE s.f. 1. Știință care studiază atributele ce caracterizează zeitățile unei mitologii, necesare artiștilor pentru a reprezenta personajele respective. ♦ (Arte) Disciplină care studiază și interpretează reprezentările folosite în artele plastice. 2. Ramură a paleontologiei care se ocupă cu studiul urmelor de locomoție lăsate de vertebrate pe unele sedimente. [< fr. iconologie, cf. gr. eikon – imagine, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme

ICONOLOGÍE (‹ fr.; {s} gr. eikon „imagine, tablou” + logos „studiu”) s. f. 1. Știință care are ca scop interpretarea simbolurilor, figurilor alegorice, a emblemelor etc. ♦ Disciplină care studiază atributele proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc. (ex. tridentul, ca atribut al lui Neptun), a căror cunoaștere permite artiștilor să reprezinte personajele respective. 2. Disciplină care se ocupă cu descifrarea și interpretarea semnificației imaginii, abordată din mai multe unghiuri de vedere (istoric, religios, general, cultural, politic etc.). Termenul a fost folosit pentru prima dată de Cesare Ripa (1593). 3. Ramură a literaturii comparate care urmărește raportul reciproc dintre textul literar și imaginea vizuală.
Sursa: Dicționar enciclopedic

iconologíe s. f., art. iconología, g.-d. iconologíi, art. iconologíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ICONOLOGÍE s. f. 1. Știință care are ca scop interpretarea simbolurilor, figurilor alegorice, emblemelor etc. 2. Disciplină care se ocupă cu descifrarea și interpretarea semnificației imaginii. 3. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoție) lăsate de vertebrate pe unele sedimente. – Din fr. iconologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)