Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele ibis:

ÍBIS, ibiși, s. m. Pasăre asemănătoare cu barza, de culoare albă (Threskionis aethiopica) sau roșie (Guara rubra), cu cioc lung și curbat în jos, cu penajul alb sau roșu pe corp și negru pe cap și pe coadă, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte. – Din fr., lat. ibis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ÍBIS s. m. pasăre exotică cu ciocul și picioarele lungi, cu penaj alb sau roșu. (< fr., lat. ibis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ÍBIS s.m. Pasăre exotică cu ciocul și picioarele lungi, cu pene roșii sau negre. [< fr. ibis].
Sursa: Dicționar de neologisme

ÍBIS (‹ fr., lat.) s. m. Gen de păsări din ordinul ciconiiformelor răspândit în Africa tropicală: I. roșu (Eudocimus ruber), cu ciocul de culoare neagră-cafenie, ușor curbat, cu penajul roșu, trăiește în regiunile muntoase; I. alb (Eudocimus albus), cu penajul alb, asemănător, ca formă și mărime, cu i. roșu. Este considerată de egipteni o pasăre sacră. Zeița Isis este reprezentată având capul acestei păsări.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*íbis m., pl. ibișĭ (lat. și vgr. ibis). O pasăre cu cĭocu și picĭoarele lungĭ, cu peptu [!] și spinarea albă, cu capu, gîtu și coada neagră [!], mîncătoare de reptile, și de aceĭa adorată de vechiĭ Egiptenĭ (ibis religiosa). V. țigănuș.
Sursa: Dicționaru limbii românești

íbis s. m., pl. íbiși
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ibis m. pasăre cu picioroange, venerată de vechii Egipteni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÍBIS, ibiși, s. m. Pasăre asemănătoare cu barza, de culoare albă (Threskionis aethiopica) sau roșie (Guara rubra), cu cioc lung și curbat în jos, cu penajul alb sau roșu pe corp și negru pe cap și pe coadă, care trăiește în țările calde și se hrănește cu insecte. – Din fr., lat. ibis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)