Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele iamă:

IÁMA s. f. art. (În expr.) A da iama = a da năvală, a se repezi. A da iama prin... = a risipi, a distruge (un bun). – Din tc. yama.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


iáma s. f. – Invazie, incursiune. – Mr. yiamă, megl. iamă. Tc. ya(g)ma (Șeineanu, II, 219; Lokotsch 923; Iordan, Dift., 80), cf. bg. jagmá. Se folosește numai în expresia ca a da iama „a năvăli”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ĭáma f. (turc. [d. pers.] ĭaghma, pop. ĭama, jaf în războĭ; sîrb. ĭagma. V. amandea). A da, a face ĭama în ceva, a apuca, a jăfui [!], a fura, a risipi. Interj. Ĭama la mere, copiĭ, răpeziți-vă (amandea) la mere, copii! V. ĭuruș, busna.
Sursa: Dicționaru limbii românești

iáma (în expr. a da ~) s. f. art.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

IÁMA s. f. art. (În expr.) A da iama = a da năvală, a se repezi. A da iama prin... = a risipi, a distruge (un bun). – Din tc. yama.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ia-mă, nene! expr. autostop, călătorie gratuită facilitată de bunăvoința unor automobiliști întîlniți ocazional pe autostrăzi.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

iamă f. pradă, jaf, în locuțiunea a face (a da) iamă, a face risipă, a cheltui fără cumpăt: a face iamă în iconomiile vistieriei AL. [Vechiu-rom, iamà, năvala dușmanului spre a jăfui (primitiv termen militar) = turc. YAMA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a