IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
IAC s. m. mamifer erbivor rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu păr lung, domesticit, animal de povară. (< fr. yack)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IAC s.m. Mamifer rumegător din Tibet mai mic decât bivolul, cu corpul acoperit de păr lung, domesticit și folosit ca animal de povară. [Scris și yak. / < fr. yack < cuv. tibetan].
Sursa: Dicționar de neologisme
iac, iacuri s. n. (țig., fig.) chibrit, foc.Sursa: Dicționar de argou al limbii române 1) ĭac m., pl. ĭecĭ. Stam. Boiștean.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) *ĭac m. (fr. yak, cuv. tibetan). Un fel de boŭ cu păru alb și foarte lung, cu coadă ca de cal și care trăĭește pin [!] Himalaya și alțĭ munțĭ aĭ Tibetuluĭ (poéphagus gránniens).
Sursa: Dicționaru limbii românești
IAC (‹ fr.) s. m. Mamifer bovid cu corpul masiv (600-700 kg; 1,9 m înălțime), acoperit cu păr lung, de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). Trăiește în regiuni înalte (Tibet), în stare sălbatică și domesticit (folosit ca animal de povară și pentru lapte, carne și lână).Sursa: Dicționar enciclopedic
iac s. m., pl. iaciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 