Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele iac:

IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


IAC s. m. mamifer erbivor rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu păr lung, domesticit, animal de povară. (< fr. yack)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

IAC s.m. Mamifer rumegător din Tibet mai mic decât bivolul, cu corpul acoperit de păr lung, domesticit și folosit ca animal de povară. [Scris și yak. / < fr. yack < cuv. tibetan].
Sursa: Dicționar de neologisme

iac, iacuri s. n. (țig., fig.) chibrit, foc.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) ĭac m., pl. ĭecĭ. Stam. Boiștean.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *ĭac m. (fr. yak, cuv. tibetan). Un fel de boŭ cu păru alb și foarte lung, cu coadă ca de cal și care trăĭește pin [!] Himalaya și alțĭ munțĭ aĭ Tibetuluĭ (poéphagus gránniens).
Sursa: Dicționaru limbii românești

IAC (‹ fr.) s. m. Mamifer bovid cu corpul masiv (600-700 kg; 1,9 m înălțime), acoperit cu păr lung, de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). Trăiește în regiuni înalte (Tibet), în stare sălbatică și domesticit (folosit ca animal de povară și pentru lapte, carne și lână).
Sursa: Dicționar enciclopedic

iac s. m., pl. iaci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegător din Tibet, mai mic decât bivolul, cu corpul masiv, acoperit de păr lung de culoare brună și cu o cocoașă pe ceafă (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)