Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele hârâit:
HÂRÂÍT1,hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
HÂRÂÍT2, -Ă,hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
hârâít s. n., pl. hârâíturi Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
HÂRÂÍT1,hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
HÂRÂÍT2, -Ă,hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
HÂRÂÍT1,hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
HÂRÂÍT2, -Ă,hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
hârâít s. n., pl. hârâíturi Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
HÂRÂÍT1,hârâituri, s. n. Zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc. – V. hârâi. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
HÂRÂÍT2, -Ă,hârâiți, -te, adj. 1. (Despre glas, vorbire, sunete) Care hârâie; hârâitor. 2. (Despre mecanisme, obiecte etc.) Stricat, hodorogit, uzat. – V. hârâi. Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
hârâit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul hârâi