HUSĂRÍME s. f. (Înv.) Mulțime de husari. – Husar + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a husăríme f. (d. husar). Totalitatea husarilor, mulțĭ husarĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
husăríme (înv.) s. f., g.-d. art. husărímiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită husărime f. ceata husarilor: năpădește ’n husărime și ’ncepe a tăia NEGR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HUSĂRÍME s. f. (Înv.) Mulțime de husari. – Husar + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)