HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HUSÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al husitismului. (< fr. hussite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HUSÍT, -Ă adj. Privitor la husitism. // s.m. și f. Adept al husitismului. [< fr. hussite, cf. Jan Hus – reformator al bisericii cehe].
Sursa: Dicționar de neologisme
husít adj. m., s. m., pl. husíți; adj. f., s. f. husítă, pl. husíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism. 2. S. m. și f. Adept al husitismului. – Din fr. hussite.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) hușít, -ă, adj. (reg.) care-i cu gândurile aiurea; împrăștiat, tehui.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme