HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hulitór (rar) s. m., pl. hulitóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
hulitor a. și m. care hulește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)