HUHURÉZ, huhurezi, s. m. Numele a două păsări răpitoare de noapte, asemănătoare cu bufnița, fără smocuri de pene pe cap, care scot un strigăt caracteristic și trăiesc în scorburi de copaci; ciuhurez (Strix aluco și urelensis). ◊ Expr. A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) = a sta singur, părăsit. A se scula ca huhurezii = a se scula foarte devreme dimineața. [Var.: (reg.) huréz s. m.] – Huhura + suf. -ez.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HUHURÉZ, huhurézi, s. m. ~ (din huhura + suf. -ez [DAR] sau din magh., prin încrucișare între huhog (= a striga [despre bufniță], a huhura) și bagoly (= cucuvea) [Cihac] sau din ciuhurez [Tiktin și Scriban])Sursa: Dicționarul etimologic român
huhuréz, V. cĭuhurez.
Sursa: Dicționaru limbii românești
huhuréz s. m., pl. huhuréziSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită huhurez m. Mold. Zool. ciof. [V. hurez, cu inițiala reduplicată].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HUHURÉZ, huhurezi, s. m. Numele a două păsări răpitoare de noapte, asemănătoare cu bufnița, fără smocuri de pene pe cap, care scot un strigăt caracteristic și trăiesc în scorburi de copaci; ciuhurez (Strix aluco și urelensis). ◊ Expr. A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) = a sta singur, părăsit. A se scula ca huhurezii = a se scula foarte devreme dimineața. [Var.: (reg.) huréz s. m.] – Huhura + suf. -ez.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)