Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele hrișcă:

HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


hríșcă, s. f. – Plantă erbacee meliferă, cu semințele comestibile (Fagopyrum esculentum). Rut. hrička, pol. hryczka, în parte prin intermediul mag. haricska (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 143; DAR). – Der. hrișcar, s. m. (insectă, Rhizotrogus solstitialis).
Sursa: Dicționarul etimologic român

hríșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. hrecka, rus. gréčka, pol. hreczka, adică „grîŭ grecesc”; ung. haricska. Cp. cu fr. blé sarrasin, it. grano saracino, pg. trigo mourisco, ngr. arabosițĭ, popușoĭ [!], saŭ cu rom. grîŭ arnăut). Est. O plantă erbacee din familia troscotuluĭ (fagopýrum esculéntum saŭ polýgonum fagopýrum). Face niște boabe negricĭoase din care se face o făină numită și bulgur, cu care se poate face un fel de mămăligă și covașă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

hríșcă, s.f. – 1. (bot.) Plantă alimentară (Fagopyrum esculentum). În trecut era cultivată pe suprafețe întinse, fiind hrana țăranilor săraci din unele zone (inclusiv Maramureș). Din semințe se obține făină, din care se prepară mămăliga (Butură 1979; Dăncuș 1986). Hrișcă, poreclă, supranume și nume de familie. 2. (Ref. la oi) Cu pistrui deși pe obraz (Precup 1924). – Din ucr. hreska, hrička, cf. pol. hryczka (DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

hríșcă s. f., g.-d. art. hríștii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hrișcă f. sau grâu negru, plantă alimentară, originară din Azia, ale cării fructe pot înlocui pe ale grâului (Fagopyrum tataricum): cu făina de hrișcă se face mămăligă. [Pol. HRECZKA, lit. grâu grecesc, adică străin (v. tătarcă)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HRÍȘCĂ s. f. Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum); p. ext. (colectiv) semințele acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. – Din ucr. hrecka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)