HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hrăníre f. Vechĭ. Pază. Azĭ. Acțiunea de a hrăni.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hrăníre s. f., g.-d. art. hrănírii; pl. hrăníriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
hrănire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul hrăni