HOTĂRÎ́, hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. și refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
hotăr'î (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărắsc, 2 sg. hotărắști, 3 sg. hotărắște, imperf. 3 sg. hotărá, perf. s. 3 sg. hotăr'î, 3 pl. hotărấră, m.m.c.p. 3 sg. hotărấse; conj. prez. 3 să hotăráscă; ger. hotărấnd; part. hotărấtSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hotărî́ v. a pune hotar: 1. a fixa, a preciza: 2. a decide; 3. a rosti sentința.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HOTĂRÎ́, hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. și refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 