HORTICULTÚRĂ s. f. Știință agronomică care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. – Din fr. horticulture.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
HORTICULTÚRĂ s. f. știință care tratează despre cultivarea grădinilor, producerea de legume, flori, arbori fructiferi. (< fr. horticulture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HORTICULTÚRĂ s.f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor. [< fr. horticulture, cf. lat. hortus – grădină, cultura – cultură].
Sursa: Dicționar de neologisme
horticultúră s. f., g.-d. art. horticultúriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită horticultură f. arta de a cultiva grădinile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HORTICULTÚRĂ s. f. Ramură a agronomiei care cuprinde pomicultură, legumicultură, floricultură și viticultură. – Din fr. horticulture.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 