Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele hormon:

HORMÓN, hormoni, s. m. Substanță secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. – Din fr. hormone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


HORMON2(O)- elem. „hormon”. (< fr. hormn/o/-, cf. gr. hormao, a excita)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

HORMÓN1 s. m. substanță biochimică, secreție a glandelor endocrine, care stimulează creșterea și procesele metabolice și fiziologice din organism. (< fr. hormone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

HORMÓN s.m. Secreție a glandelor endocrine, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. [< fr., engl. hormone, cf. gr. horman – a excita].
Sursa: Dicționar de neologisme

HORMÓN (‹ fr. {i}; {s} gr. hormaein „a excita, a stimula”) s. m. Produs de secreție al unei glande endocrine sau al unor țesuturi fără structură glandulară tipică; vehiculat pe care sangvină în tot organismul, acționează la distanță, în doze foarte mici, asupra unor organe sau țesuturi (ex. insulina, testosteronul etc.). H. contribuie la dezvoltarea și funcționarea normală a organismului. Descoperiți inițial de Arnold A. Bertholt (1849), au fost studiați ulterior de Ch. Darwin, Johannes Fiting, Ernest H. Starling (care a introdus denumirea), împreună cu William M. Bayliss. Au fost izolați de Fr.G. Banting și Ch.H. Best (1921). H. sintetici au utilizări importante în medicina genetică și agricultură.
Sursa: Dicționar enciclopedic

hormón s. m., pl. hormóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

HORMÓN, hormoni, s. m. Substanță secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. – Din fr. hormone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)