HORMÍSM s. n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță instinctivă. – Din engl. hormisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HORMÍSM s. n. concepție psihologică care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în comportamentul oamenilor. (< engl. hormisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HORMÍSM s.n. Curent neștiințific în psihologie, care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în conduita oamenilor. [Cf. gr. horme – impuls].
Sursa: Dicționar de neologisme
HORMÍSM (‹ fr. {i}; {s} gr. horme „impuls, pornire”) s. n. Concepția psihologică a lui W. McDougall (1871-1938), conform căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță, de un impuls instinctual.Sursa: Dicționar enciclopedic hormísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HORMÍSM s. n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de un impuls instinctual. – Din engl. hormisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)