horj s.n. (reg.) unealtă cu care se curăță unghiile boilor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
horj n., pl. urĭ (cp. cu ung. horzsolni, a freca, a roade, a hîrjîi. V. hîrjîĭ). Carp. Savură, nisip gros. V. grohotiș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
horj, -uri, s.n. – 1. Unealtă cu care se curăță copitele animalelor. 2. Scoabă utilizată la incizarea obiectelor casnice din lemn (Șainelic 1986: 55) – Din horji „a scobi” (< magh. horzsolni).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș