HORÍNCĂ, horinci, s. f. V. holercă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a horíncă, (horilcă), s.f. – Băutură alcoolică din fructe sau cereale, distilată de două ori. Termenul horincă e atestat îndeosebi în satele de pe valea Marei. În zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa – horilcă. În Săpânța – pălincă. În paralel circulă și sin. țuică, cu mențiunea că „e termen mai nou„. După prima distilare se numește șpirt, horincă puturoasă, arcoziță. După a doua distilare se numește horincă. Termenul horincă e neatestat (până în perioada interbelică) în alte regiuni ale țării: în Crișana, Sătmar și Oaș – pălincă; în Trans. – vin ars; în Banat, Muntenia și Moldova – rachiu; în Muntenia – țuică. „Bată-te, focu, horilcă, / Tu faci omul de nimnică” (Ștețco 1990: 340; Borșa). Horincean, Horincar, nume de familie. – Termenul horincă se încearcă a fi derivat din a hori (a cânta), dar mai probabil de la gorilca, din limba ucraineană (Dăncuș 2010); Din ucr. horilka „țuică” (Caia 2002); Din ucr. horilka (după holeră) (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
HORÍNCĂ s. f. v. holercă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)