HÓJMA adv. (Reg.) Mereu. [Var.: hójmă adv.] – Din ucr. hozma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hójma adv. – În mod repetat, continuu. Rut. hožma (DAR; Candrea; Scriban). Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, I, pleca de la un dacic *ghingama, iar Cihac, II, 139, de la sb. odma sau jed(a)nak. Candrea, Elementele, 408, considera rut. ca fiind de proveniență rom., idee pe care a abandonat-o mai tîrziu. În Mold.Sursa: Dicționarul etimologic român
hójma adv. (rut. hóžma, mereŭ, hóžyĭ, proaspăt, vioĭ, rus. pri-góžiĭ, grațios, din răd. god-, ca și rom. godac, ogod, logodesc ș. a. Est. Mereŭ, continuŭ, tot-de-a-una [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești
hójma (reg.) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hojma adv. Mold. mereu, necontenit: capu hojma ’mi amețește NEGR. [Rut. HOJMA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÓJMA adv. (Reg.) Mereu. [Var.: hójmă adv.] – Din ucr. hozma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) HÓJMĂ adv. v. hojma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
HÓJMĂ adv. v. hojma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)