HOHÉR, hoheri, s. m. (Reg.) 1. Hingher. 2. Călău. – Din magh. hóhér.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hóher (hohéri), s. m. – 1. Călău. – 2. Hingher care omoară cîinii vagabonzi. Mag. hóhér (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 136). Sec. XVIII. În Trans. și Mold. – Der. hoheri, vb. (a chinui).Sursa: Dicționarul etimologic român
hohér m. (ung. hóhér, hóhár, d. mgerm. hâhaere, hâher = ngerm. henker, hingher). Trans. Calăŭ. Mold. Hingher.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hohér, -i, s.m. – 1. Călău: „Stegar i-a si hoheru / Că i-a tăie căpuțu” (Memoria 2001: 105). 2. Om blestemat. – Din magh. hóhér „călău„; Cf. germ. Haher „cel ce cosește vieți” (Țurcanu 2005).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
hohér (reg.) s. m., pl. hohériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hoher m. Tr. 1. calău: las’să vie..., hoherii calea i-o ție POP.; 2. Mold. hengher: hoher de câini. [Ung. HÓHÉR].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HOHÉR, hoheri, s. m. (Reg.) 1. Hingher. 2. Călău. – Din magh. hóhér.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)