HOBANÁ vb. tr. a fixa cu ajutorul hobanelor. (< fr. haubaner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HOBANA, Ion (1931-2011, n. Sânnicolau Mare), scriitor român. Proză științifico-fantastică, relevând o imaginație fecundă și o bună tehnică a construcției („Odiseea marțiană. Maeștrii anticipației clasice”, „O falie în timp”, „Un englez neliniștit”). Antologia critică „Vârsta de aur a anticipației românești”.Sursa: Dicționar enciclopedic
HOBÁNĂ s.f. v. hoban.
Sursa: Dicționar de neologisme
hobăná, vb. tranz. – A legăna pe brațe: „Eu nu-l pot hobăna că mă dor mânurile” (Faiciuc 1998). – Contaminare între hlobă (< ucr. ohlobla) și legăna (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș