HÓBOT, hobote, s. n. (Reg.) Basma purtată de mireasă; văl de mireasă. – Din sl. hobotŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hobót, hobóte, s.n. (reg.) 1. nas mare și diform. 2. botul saniei; botniță, cruce. 3. basmaua miresii după cununie; balț, broboadă, nemeteț, patilat, procov, savon, zăbranic, tulbent, tulpan, văl.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hóbot (hóbote), s. n. – 1. (Trans.) Nas exagerat de mare. – 2. Stinghia din spate de la sanie. – 3. Văl de mireasă. – 4. Văl în general. – Var. obot. Sl. chobotŭ „bot” și „coadă” (Tiktin; DAR), cf. bg. hobot, rus. chobot „trompă”. – Der. înhobota, vb. (a pune vălul de mireasă).Sursa: Dicționarul etimologic român hóbot n., pl. e (vsl. rus. hóbot, trompă de elefant orĭ de insect [!], de unde s´a dezvoltat înț. de „ceĭa ce acopere [!] fața”. V. habotnic). Mold. Trans. Rar. Păĭoară, vălu mireseĭ. Peteală. Munt. vest. hobót, botu săniiĭ. – Și (h)óbăt (Suc.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
hóbot (reg.) s. n., pl. hóboteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hobot n. văl și în special vălul cu care nașa împodobește mireasa: vede baba învăluită într’un hobot alb CR.; fig. noaptea 'și întindea tristul său hobot NEGR. [Slav. HOBOTŬ, coadă: lit. văl lung fluturând]. V. obot.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÓBOT, hobote, s. n. (Reg.) Basma purtată de mireasă; văl de mireasă. – Din sl. hobotŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)