HOÁSPĂ, hoaspe, s. f. (Reg.) Înveliș al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazăre etc. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hoáspă, hoáspe, s.f. (reg.) 1. înveliș (al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, mazăre, de strugure); pieliță, pojghiță, coajă. 2. fâșiile de lemn luate de tâmplar cu gealăul; talași. 3. spumă plutitoare pe borșul din putini; floare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hoáspă (oa dift.) f., pl. e (din forma maĭ veche voaspă, d. vsl. rus. vosk, ceară. Întîĭ s´a zis despre ceara rămasă de la storsu fagurilor, apoĭ și despre alte resturĭ. V. boască). Trans. Rămășiță de poame (strugurĭ, prune), stoarse, tescovină: hoaspe de strugurĭ. Surcele de la rîndea: hoaspe de gealăŭ. Est. Col. Pojghița boabelor de grîne saŭ de legume: hoaspă de grîŭ. Spuma de deasupra borșuluĭ în putină: hoaspă de borș. V. huște.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hoáspă, -e, s.f. – Înveliș al boabelor de cereale, de fasole, de mazăre. Hoaspe, poreclă pentru locuitorii din Săcel (ALR 1969). – Et. nec.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
hoáspă (reg.) s. f., g.-d. art. hoáspei; pl. hoáspeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hoaspă f. coaja cerealelor. [Și voaspă, de origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HOÁSPĂ, hoaspe, s. f. (Reg.) Înveliș al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazăre etc. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)