HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HISTAMÍNĂ s. f. amină prezentă în unele organisme vegetale și animale, cu o puternică acțiune vasodilatatoare. (< fr. histamine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HISTAMÍNĂ s.f. (Biol.) Amină care se găsește în cornul secarei, în hipofiză etc. și care, în organism, produce efecte fiziologice puternice. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „histamină”. [< fr. histamine].
Sursa: Dicționar de neologisme
HISTAMÍNĂ (‹ fr. {i}) s. f. Amină biogenă rezultată din decarboxilarea histidinei. Prezentă în țesuturile vegetale și animale, h. are acțiuni multiple: vasodilatație puternică și hipotensiune, excitarea musculaturii netede, hipersecrețiile glandulare, creșterea permeabilității capilare, rol important în șocul anafilactic etc. V. histidină.Sursa: Dicționar enciclopedic !histamínă (his-ta-/hist-a-) s. f., g.-d. art. histamínei; pl. histamíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)