Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele himeră:

Himera = Chimaera.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman


HIMERA (HIMAIRA) (în mitologia greacă), monstru tricefal (un cap de leu, unul de capră și altul de șarpe). După altă versiune, avea trupul de capră, capul de leu și coada de șarpe. A fost ucisă de Belerofon, care călărea legendarul cal Pegas.
Sursa: Dicționar enciclopedic

HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, închipuit ca un animal cu cap de leu, cu corp de capră și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

HIMÉRĂ s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu și jumătate de capră, cu aripi și cap de pasăre de pradă și cu coadă de balaur. 2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulți zigoți distincți. ◊ ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituții diferite. 4. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. 5. pește holocefal cu corpul alungit și turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinți puțini, în formă de plăci, din afundul oceanelor. (< fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

HIMÉRĂ s.f. 1. Monstru închipuit cu cap de leu, trup de capră și coadă de balaur. ♦ Motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru. 2. Formă bizară care apare la plante, întrunind însușirile a două varietăți deosebite, fără să fie rezultatul unei încrucișări naturale. 3. Închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie. [Var. chimeră, imeră s.f. / cf. it. chimera, fr. chimère, lat. Chimaera].
Sursa: Dicționar de neologisme

himéră (himére), s. f. – Închipuire, iluzie, fantomă. Ngr. χίμαιρα. Sec. XVII. – Der. himeric, adj., din fr. chimérique.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*himéră f., pl. e (vgr. himaire). Un monstru mitologic (cu cap de leŭ, corp de capră și coadă de șarpe) pe care l-a ucis Belerofonte călare pe calu Pegas. Fig. Cugetare irealizabilă, utopie, iluziune. – Maĭ rar chimeră.
Sursa: Dicționaru limbii românești

himéră s. f., g.-d. art. himérei; pl. himére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

himeră f. 1. Mit. monstru fabulos cu capul de leu, trupul de capră și coada de șarpe, învins de Bellerophon; 2. fig. idee nerealizabilă, iluziune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Himeră f. Mit. V. Vocabular.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HIMÉRĂ, himere, s. f. 1. Închipuire fără temei, fantezie irealizabilă; iluzie, fantasmă. 2. Monstru în mitologia antică greacă, cu cap de leu, cu corp de capră, cu aripi de pasăre de pradă și cu coadă de șarpe; p. ext. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 3. (Bot.; în sintagma) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere genetic. 4. (Biol.) Organism produs prin fuziunea a doi sau mai mulți zigoți distincți. – Din fr. chimère, it. chimera, lat. Chimaera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)