HIDROCARBONÁT, hidrocarbonate, s. n. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen, oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă. – După fr. hydrocarboné.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
HIDROCARBONÁT, hidrocarbonați, s. m. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbohidrat. – Din fr. hydrocarbonate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HIDROCARBONÁT s. m. carbonat bazic hidratat. (< fr. hydrocarbonate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HIDROCARBONÁT s.m. Hidrat de carbon. [Cf. fr. hydrocarbonate].
Sursa: Dicționar de neologisme
hidrocarbonát (hi-dro-) s. m., pl. hidrocarbonáțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HIDROCARBONÁT, hidrocarbonați, s. m. Substanță organică constituită din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă; carbohidrat. – Din fr. hydrocarbonate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 