Am găsit 30 de definiții pentru cuvantul/cuvintele hidalgo:

HIDÁLGO s. m. Titlu purtat, în evul mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


HIDÁLGO s. m. nobil spaniol. (< fr., sp. hidalgo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

HIDÁLGO s.m. (Rar) Calitatea și rangul unui hidalgo; nobil spaniol. [< sp., fr. hidalgo, cf. sp. hijo de algo – fiu al cuiva, al unei personalități].
Sursa: Dicționar de neologisme

*hidálgo m. (sp. hidalgo, d. hijo, fiŭ, și de algo, de ceva, adică „fiŭ de om care este ceva”, nu „om de nimic”; pg. fidalgo). Nobil spaniol. V. felibru.
Sursa: Dicționaru limbii românești

HIDALGO [idálgo], stat în Mexic, în SV Pod. Mexican; 21 mii km2; 1,88 mil. loc. (1990). Centrul ad-tiv: Pachuca [de Soto]. Expl. forestiere și de min. auro-argentifere, plumb și cupru. Cereale. Viticultură. Creșterea animalelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

HIDALGO, mic asteroid (diametru de 40-60 km), cu orbita foarte înclinată (42º) față de planul elipticii. Descoperit în 1920 de astronomul W. Baade.
Sursa: Dicționar enciclopedic

HIDÁLGO (cuv. sp.) s. m. Denumire dată nobilimii mici și mijlocii din Spania, în sec. 12-17. Termenul a apărut la sfârșitul sec. 12, iar în sec. 13-14 desemna clasa cavalerilor, care au avut un rol important în vremea Reconquistei.
Sursa: Dicționar enciclopedic

!hidálgo s. m., art. hidálgoul; pl. hidálgo
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hidalgo m. nobil spaniol.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HIDÁLGO, hidalgo, s. m. Titlu purtat, în Evul Mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HIDÁLGO s. m. Titlu purtat, în evul mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

HIDÁLGO s. m. nobil spaniol. (< fr., sp. hidalgo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

HIDÁLGO s.m. (Rar) Calitatea și rangul unui hidalgo; nobil spaniol. [< sp., fr. hidalgo, cf. sp. hijo de algo – fiu al cuiva, al unei personalități].
Sursa: Dicționar de neologisme

*hidálgo m. (sp. hidalgo, d. hijo, fiŭ, și de algo, de ceva, adică „fiŭ de om care este ceva”, nu „om de nimic”; pg. fidalgo). Nobil spaniol. V. felibru.
Sursa: Dicționaru limbii românești

HIDALGO [idálgo], stat în Mexic, în SV Pod. Mexican; 21 mii km2; 1,88 mil. loc. (1990). Centrul ad-tiv: Pachuca [de Soto]. Expl. forestiere și de min. auro-argentifere, plumb și cupru. Cereale. Viticultură. Creșterea animalelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

HIDALGO, mic asteroid (diametru de 40-60 km), cu orbita foarte înclinată (42º) față de planul elipticii. Descoperit în 1920 de astronomul W. Baade.
Sursa: Dicționar enciclopedic

HIDÁLGO (cuv. sp.) s. m. Denumire dată nobilimii mici și mijlocii din Spania, în sec. 12-17. Termenul a apărut la sfârșitul sec. 12, iar în sec. 13-14 desemna clasa cavalerilor, care au avut un rol important în vremea Reconquistei.
Sursa: Dicționar enciclopedic

!hidálgo s. m., art. hidálgoul; pl. hidálgo
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hidalgo m. nobil spaniol.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HIDÁLGO, hidalgo, s. m. Titlu purtat, în Evul Mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HIDÁLGO s. m. Titlu purtat, în evul mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

HIDÁLGO s. m. nobil spaniol. (< fr., sp. hidalgo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

HIDÁLGO s.m. (Rar) Calitatea și rangul unui hidalgo; nobil spaniol. [< sp., fr. hidalgo, cf. sp. hijo de algo – fiu al cuiva, al unei personalități].
Sursa: Dicționar de neologisme

*hidálgo m. (sp. hidalgo, d. hijo, fiŭ, și de algo, de ceva, adică „fiŭ de om care este ceva”, nu „om de nimic”; pg. fidalgo). Nobil spaniol. V. felibru.
Sursa: Dicționaru limbii românești

HIDALGO [idálgo], stat în Mexic, în SV Pod. Mexican; 21 mii km2; 1,88 mil. loc. (1990). Centrul ad-tiv: Pachuca [de Soto]. Expl. forestiere și de min. auro-argentifere, plumb și cupru. Cereale. Viticultură. Creșterea animalelor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

HIDALGO, mic asteroid (diametru de 40-60 km), cu orbita foarte înclinată (42º) față de planul elipticii. Descoperit în 1920 de astronomul W. Baade.
Sursa: Dicționar enciclopedic

HIDÁLGO (cuv. sp.) s. m. Denumire dată nobilimii mici și mijlocii din Spania, în sec. 12-17. Termenul a apărut la sfârșitul sec. 12, iar în sec. 13-14 desemna clasa cavalerilor, care au avut un rol important în vremea Reconquistei.
Sursa: Dicționar enciclopedic

!hidálgo s. m., art. hidálgoul; pl. hidálgo
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hidalgo m. nobil spaniol.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HIDÁLGO, hidalgo, s. m. Titlu purtat, în Evul Mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)